În februarie 2012, alegerile studenților reprezentanți în Consiliile diferitelor facultăți și în Senatul Universității Babeș-Bolyai au generat dezbateri centrate asupra nevoii de a transparentiza procesul de alegere și de a monitoriza activitatea în cadrul acestor două foruri decizionale. Eforturile depuse în direcția conștientizării studentului-votant cu privire la capacitatea lui de a influența activ politicile UBB prin intermediul reprezentanților au eșuat. Această stare s-a reflectat atât în prezența redusă la vot, cât și în circulația unor zvonuri de fraudă electorală.

Situația actuală a alegerilor arată că dezbaterile de atunci nu au avut un impact real. Alegerile au fost organizate superficial, grăbit, sunt lipsite de coerență chiar în viziunea unor candidați, și în special lipsite de transparență. Unii studenți, cel puțin cei cu care am interacționat din cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, nici nu erau informați de existența acestor alegeri.

Textul de față își propune să descrie câteva aspecte esențiale observate în dosarele de candidatură ale celor ce aspiră la funcția de student senator, lansând totodată invitația către studenți de a analiza și reflecta asupra acestor candidaturi, în particular asupra planurilor manageriale propuse de studenții candidați, și nu în ultimul rând, crearea unui spațiu de dezbatere în jurul elementelor centrale constitutive întregului proces electiv.

Uitându-ne peste CV-urile și scrisorile de motivație atașate în dosarul de candidatură, observăm că acești studenți, în marea lor majoritate, sunt persoane care au căutat să se afirme prin activități de leadership. Câțiva candidați afirmă că au fost, încă din timpul liceului, în poziții de reprezentare a elevilor; 17 studenți candidați au făcut parte anterior din Consiliile Facultăților. În CV sunt enumerate participări la diverse training-uri, voluntariate, premii primite. Într-o anumită măsură, putem spune – ei sunt „tinerii frumoși”, activi, implicați. Însă tocmai această experiență nu este valorificată în planurile manageriale. Cu câteva excepții, aceste texte sunt mai degrabă vagi, generale, iar „limbajul de lemn” folosit arată că a fost preluat un anumit discurs instituțional fără o reflecție critică despre cum își pot folosi poziția pentru a concretiza propunerile.

Cuvintele cheie pentru lectura planurilor manageriale: reprezentare, promovare, dezvoltare. Planul Managerial reprezintă de fapt angajamentul studenților că își vor îndeplini cu conștiinciozitate toate responsabilitățile directe din funcția de student senator, respectiv: participare activă la ședințele Consiliului Studenților și Consiliului Facultății; informarea studenților privind conținutul diverselor Regulamentele UBB, Statutul Studenților, Carta UBB si altele, și deciziile luate în Senat care-i privesc; participarea în comisiile de cazare, de burse, de alegere a studenților reprezentanți, de evaluare a proiectelor studentești.

Planurile manageriale sunt preponderent vagi, mizând pe o serie de aspecte generale. Candidații își propun să reprezinte studenții (modurile în care intenționează să o facă sunt fie implicite, fie detaliate destul de ambiguu), să îmbunătățească comunicarea dintre studentul reprezentant și studenții pe care îi reprezintă, să asigure transparentizarea luării de decizii în problemele care îi influențează în mod direct (prin îmbunătățirea modalităților de comunicare cu studenții: unii propun repornirea sau intensificarea site-urilor dedicate special comunicării dintre studentul reprezentant și studenți, site-uri aflate sub egida CSUBB, crearea unor adrese de e-mail pe care să primească nemulțumirile studenților, problemele lor etc., căsuță de nemulțumiri și sugestii amplasată în facultăți etc.). Nu mai puțin, studenții reprezentanți doresc să îi informeze permanent pe studenți despre ce se întâmplă la nivelul forurilor superioare de conducere, ce lipsește însă pare a fi implicarea lor directă în chestiuni care au un impact nemijlocit asupra vieții lor de studenți. Vor să rezolve probleme pentru care nu propun strategii de identificare decât superficiale și în puține dintre cazuri, în schimb consideră supunerea la procedurile manageriale și birocratice aferente statutului pe care încearcă să îl obțină ca puncte cheie ale mandatului lor.

Printre propunerile explicite de îmbunătățire a situației studenților regăsim rezolvarea problemelor de Internet în căminele UBB, oferte pentru studenți în cantina Hașdeu, ameliorarea problemelor cu abonamentele de autobuz, posibilitatea de a oferi cursurile în format pdf sau creșterea numărului de stagii de practică. Unele propuneri din cuprinsul acestor planuri sunt și mai vagi, enunțate simplu, precum: dreptul la libera exprimare, egalitatea de șanse. În cel puțin două planuri manageriale, lipsa de obiective concrete este justificată de poziția actuală: „ajuns în cadrul Senatului voi putea identifica mai multe probleme ale studenților, voi putea căuta soluții la acestea”.

Unul dintre candidați, P.J. spre exemplu, formulează o serie de propuneri pentru care fixează, în mod optimist, un target cantitativ: „Ne propunem o creștere a numărului de studenți cu 15% în primii doi ani de campanie (…) Estimăm că pe cei doi ani de mandat, vom avea o creștere de 10% în ceea ce privește studenții care desfășoară activități de cercetare”, însă nu explicitează modalitățile în care vor fi atinse aceste scopuri.

O altă candidată, B.M., este una dintre puținii candidați care își propune să îi implice în mod direct pe cei pe care îi reprezintă în procesul de luare a deciziilor prin consultarea studenților și înaintarea propunerilor lor privind regulamentele interne, planurile de învățământ și a curriculei, înainte ca acestea să fie puse în aplicare.  

Unul din ceilalți aspiranți la funcția de student senator, R.C., arată în planul său managerial că este necesară o reformă a instituției CSUBB[1], la care se angajează prin candidatura sa. Remarcă problemele electorale și propune alocarea unei perioade mai lungi pentru alegerea membrilor CSUBB și o promovare mai bună, alături de modalități de sancționare și demitere pentru membrii CSUBB în caz unor nereguli menționate (încălcare a regulamentelor, absențe în număr nerezonabil, lipsă de inițiativă și activitate). Militează pentru o deschidere a CSUBB spre celelalte structuri universitare și spre studenții care nu sunt membri, și pentru transparentizarea activităților organizațiilor studențești prin rapoarte publice. Este unul din puținii candidați care specifică în ce Comisie dorește să facă parte în urma alegerii sale.

Pentru conturarea unei imagini cât mai clare, analiza noastră continuă prin redarea unor aspecte de ordin cantitativ a candidaturilor analizate. Astfel, în cele 26 de circumsripții am numărat 38 de candidați. În 17 circumscripții există câte un singur candidat, în 8 sunt doi, trei sau patru candidați, iar într-o circumscripție nu a fost înregistrată nicio candidatură validă. Mai mult de jumătate din candidați (22) au în prezent sau au avut recent o funcție de reprezentare studențească (în Consiliul Facultății sau în Senat). Dintre aceștia, doi nu au depus în dosarul de candidatură un raport de activitate, cerință obligatorie pentru candidații care au ocupat anterior o poziție de reprezentare studențească.

            După o privire de ansamblu asupra planurilor de management ale candidaților, acestea nu par a se diferenția prea mult în termeni de viziune, strategii sau orientare. Dacă eliminăm câteva excepții, cum ar fi un plan clar și bine articulat al lui R.C., ori planul (sau lipsa planului) a lui R.K., rămânem cu multe formulări generale, lipsite de substanță și câteva direcții de acțiune mai specifice. Bineînțeles, stilul personal de exprimare al fiecăruia, construcția textului și timpul alocat redactării lui ascund ușor unitatea acestei viziuni vagi asupra rolului universității, studentului și reprezentării.

            Pentru o citire unitară a planurilor de management am extras câțiva termeni cheie care apar cu recurență, numărând apoi frecvența acestora (luați câte o singură dată pentru fiecare plan în parte). Mai departe vom enumera termenii folosiți cel mai des în planurile de management, împreună cu frecvența lor exprimată în procente: informarea studenților (la modul general) – 56%, participarea activă (doar când apare fără referire la proiecte specifice) – 50%, drepturile studenților (popularizarea lor în rândul acestora) – 38%, colaborarea cu mediul privat – 29%, comunicare – 26%, promovarea facultății/universității și schimburi de experiență (de obicei apar împreună) – 26%, transparență – 24%, promovarea voluntariatului în rândul studenților – 21%. Dintre acești termeni, voluntariatul apare exclusiv la candidații care au ocupat anterior o funcție de reprezentare studențească (39%), iar participare activă apare, de asemenea, într-o mai mare proporție în rândul acestora (61%, față de 37% în rândul celor care nu au mai ocupat o asemenea poziție). Termenii invocați frecvent arată că discursul despre reprezentarea studențească este internalizat în mod cvasi-unitar. Printre rânduri putem citi și o anumită poziționare ideologică a candidaților, mai mult sau mai puțin asumată (sau cel puțin o formă de preluare a discursului dominant), în legătură cu rolul educației, al universității și legătura sa cu piața muncii.

Pentru a facilita conturarea unui spațiu de discuții, propunem pe final câteva puncte de reflecție.

  1. Pentru 17 poziții din cele 26 este un singur candidat înscris. În acest context apare legitimă întrebarea în ce măsură putem discuta despre o alegere?
  2. Este firesc să ne întrebăm, mai departe, de ce ne aflăm în această situație. Ce înseamnă această poziție, de student senator în UBB? Ce îi motivează pe studenți să candideze? Miza lor este una instrumentală, de a accede la beneficiile adiacente acestei funcții, sau este poziția de student senator un punct în plus la CV? La nivel discursiv deținerea acestei poziții este prezentată la mulți dintre candidați precum un proces de avansare în carieră. Atunci, merită să ne întrebăm dacă acești studenți consideră că au capacitatea și resursele necesare pentru a aduce un plus de democrație în cadrul structurilor universității?
  3. Nu mai puțin important este numărul mic de votanți care se așteaptă și în această sesiune electorală, pe baza semnalmentelor de până acum (lipsa de informare cu privire la desfășurarea alegerilor, candidați puțini, funcții pentru care nu candidează nimeni etc.). De ce nu își folosesc studenții puterea care le este oferită formal? Reflectă această stiuație o apatie politică generalizată, sau este vorba de un context particular? În fine, este Consiliul Studenților din Universitatea Babeș-Bolyai o formă instituțională lipsită de fond, o structură închisă care nu permite luarea unor poziții critice?



[1] Consiliul Studenților din Universitatea Babeș-Bolyai

Creative Commons License
Studentul senator față cu democrație. Tu cu cine votezi? by Redacția, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License.

Publicat în: Blog.

Lasă un comentariu