Autor: Denisia Susanu

 

Fetiţa blondă în vârstă de patru ani, descoperită într-o tabără de romi din Farsala, în centrul Greciei, era tratată ca un “urs dansator” de familia cu care trăia şi care a exploatat imaginea ei inocentă pentru a o face să cerșească pentru bani. (Enache, Cazul fetiţei găsite într-o tabără de romi din Grecia – Cum dansa copilul la comanda familiei cu care trăia: “Se învârteşte ca un ursuleţ dresat”, 2013)

Modernitatea și contemporaneitatea sunt epoci istorice care se referă la un ansamblu de fenomene care le descriu și le conferă o formă particulară. Discursuri asupra modernității au fost inițiate încă de acum câteva secole, când diverși gânditori au început să fie preocupați de fenomenele sociale care se petreceau în jurul lor, și de lumea socială ca ansamblu. A.Comte spre exemplu, argumentează că știința este calea decisivă, K. Marx elaborează o teorie despre capitalism pe care îl consideră una din precondițiile modernității, aceasta din urmă, pentru a fi declanșată, având nevoie de depășirea necesară a orânduirilor capitaliste și înlocuirea lor cu structurile comuniste. Tocqueville, pe de altă parte, pledează pentru egalizarea condițiilor sociale și pentru democrație, în vreme ce M.Weber elaborează o fină teorie despre raționalitate și sensul acțiunilor sociale (Boudon, 2009). Din exemplele ilustrate mai sus, se deduce o premisă implicită a gânditorilor citați în construirea propriilor perspective despre modernitate, și anume aceea că modernitatea este o etapă a istoriei umane care va conduce inevitabil la schimbări pozitive, și care va crea cadrul propice de dezvoltare a unei societăți mai bune pentru aceia care o locuiesc. Până la urmă, care au fost mizele pentru care s-a pledat atât de mult în favoarea modernității?

Prefer să las această interogație una retorică, deoarece nu mă pot lansa în discuții complexe despre istoria umanității, condiții structurale și biografii individuale, care au făcut toate posibilă declanșarea acestei etape iminente din istoria noastră, numită atât de sugestiv modernitate. Dincolo însă de toate efectele pozitive aduse de modernitate și preconizate de diverși oameni de știință, se resimt și o serie de fenomene sociale negative, cu un impact adesea asupra unor întregi populații, dar mai cu seamă asupra unor categorii sociale, acelea la care, într-un limbaj uzual, ne referim ca fiind defavorizate. Această privare de privilegii a unor categorii, concomitent cu acordarea de avantaje însemnate unor altora, se face pe baza unor criterii definite cultural, precum genul, clasa socială, apartenența etnică și, într-o măsură semnificativ mai mare pentru dezbaterea de față, rasa. În discutarea acestui concept, se recurge adesea de către unii, chiar de către figuri cu importantă autoritate socială, cum ar fi Thomas Jefferson (Biolsi, 2007), la argumente de natură biologică care îi diferențiază pe oameni nu atât în aparența lor fizică, cât mai ales în potențele înnăscute de a fi capabili sau nu să să atingă condiții umane superioare, să acceadă la poziții favorizate în societate, la standarde de viață înalte, la putere politică, socială etc. O ilustrare pertinentă a credinței puternice în distincțiile dintre indivizi pe criterii rasiale o realizează cel nominalizat deja mai sus, Thomas Jefferson (unul din autorii Declarației de Independență a SUA), care consideră că negrii nu sunt făcuți pentru libertate, ci pentru sclavie, fiind în afara granițelor sale imaginare un sclav care să fie altfel decât negru. (Biolsi, 2007). Aceste discursuri puternic marcate rasial sunt întâlnite pe scena vieții sociale globale odată cu debutul colonialismului, când populațiile din Europa colonizează teritorii întregi locuite de negri, pe care îi considerau sălbatici și care erau pe deplin pasibili spre a fi civilați, și nu numai că erau pasibili, dar era chiar de imperioasă necesitate a se realiza această conversie la civilizație. Că aceasta e și opinia populațiilor indigene este un fapt frapant, dar de importanța minoră, întrucât cei care au puterea de a-și impune propria perspectivă asupra lucrurilor sunt de fapt cei care domină. (Giddens, 2001). Opinia că unii oameni sunt diferiți de ceilalți în baza unor trăsături biologice, precum culoarea pielii, mi se pare una nejustificată, iar criteriul unul absolut arbitrar, infirmat de altfel de numeroasele cercetări realizate de specialiști, biologi, geneticieni care consideră că distribuirea trăsăturilor fizice în interiorul unor populații este la fel de diversă ca și varietatea acestor trăsături (Giddens, 2001). Dacă culoarea pielii este justificată spre a adopta o poziție superioară sau inferioară în raport cu ceilalți, de ce nu ar putea fi astfel și culoarea ochilor sau a părului? Sau, într-o altă abordare, dacă continuăm să credem în rasă ca și justificare a inegalităților sociale încă intensiv răspândite în lume, la fel de bine am putea crede și în Moș Crăciun, Iepurele Bunny sau Zâna Măseluță. (Barbara Fields, 1990, 96); (Biolsi, 2007).

Miza textului de față este aceea de a descoperi implicațiile conceptului de rasă și de a atrage atenția asupra modului în care, deși îi este negată validitatea de către numeroși academicieni, oameni de știință de diferite formații etc., acesta continuă să fie aplicat încă în cazuri particulare de către structuri importante de autoritate, cum este și situația specifică a fetiței blonde adoptate de o familie de romi din Grecia.

Conceptul de rasă cunoaște ca și exemplu ilustrativ în cel mai larg înțeles, acela al așa-numitelor rase albă și neagră în SUA. Dincolo de deosebirile taken for granted dintre acestea două, adânc încetățenite în memoria și opinia colectivă, și aplicate prin practicile discriminatorii cotidiene ale oamenilor, demarcațiile rasiale dintre white și black au fost subiectul unor inițiative legislative și prohibiții de-a lungul istoriei. În textul său despre rasă, publicat în lucrarea A companion to the Anthropology of Politics, Thomas Biolsi identifică o serie de tehnologii de menținere a raselor. Regula one-drop este ilustrativă în acest sens, și se referă la modul în care continuă să fie produse în societatea americană categoriile discrete, mutual-exclusive, de alb și negru, categorii care sunt proiectate în imaginariile sociale și legale. Spre exemplu, pentru o lungă perioadă de timp, până în secolul XX, când a fost scoasă din Constituție, era interzisă prin lege căsătoria dintre albi și negri, iar imixtiunea lor era stigmatizată la nivel social, vehiculându-se fenomene precum poluare sau contaminare rasială. (Biolsi, 2007).

Fenomenul segregării rasiale și implicit a prejudecăților asociate unor categorii anumite de persoane în baza distincțiilor de ordin fizic este de o largă răspândire la nivel global, deși s-au creat organisme de combatere a discriminărilor minorităților rasiale (care continuă să fie numite astfel în ciuda încercării și promovării oamenilor de știință a renunțării la acest concept, datorită lipsei sale obiective de conținut și imposibilității trasării unor demarcații solide între tipuri de oameni): Legislaţia UE obligă statele membre să înfiinţeze organisme pentru egalitate doar în domeniul discriminării rasiale şi al discriminării sexuale. (European Union Agency for Fundamental Rights- FRA).

În conformitate cu Convenţia Internaţională privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (ICERD), “(…) termenul ‘discriminare rasială’ înseamnă orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, culoare, descendenţă sau origine naţională sau etnică ce are ca scop sau efect anularea sau scăderea recunoaşterii, exercitarea, în mod egal, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice”. În Recognising and Combating Racial Discrimination: A Short Guide, se precizează despre minoritatea romilor, ca exemplu clasic de discriminare rasială în Europa, și se stipulează interzicerea acesteia, precum și o serie de activități prin care ERRC (European Roma Rights Centre) își propune să o combată, de exemplu prin susținerea drepturilor romilor la nivel internațional, a drepturilor omului în situațiile romilor etc. (European Roma Rights Centre, 2001). Cu toate aceste delimitări conceptuale clare, și cu toate legile ce interzic discriminarea pe criterii rasiale pe tot cuprinsul Uniunii Europene, și chiar în ciuda înființării unui organism la nivel european care se ocupă explicit de combaterea discriminării romilor și a încercării de incluziune socială a lor, ERRC, împiedicarea ridicării fetiței blonde cu ochi albaștri din familia ei de adopție romă nu a fost posibilă, ba chiar a fost încurajată de media din toată Europa, pe motive ce țin de lipsa similarităților fizice dintre copilă și părinții ei, ambii romi. Pornind de aici, au început să se vehiculeze tot felul de ipoteze, pornind de la răpirea fetiței de către cuplul rom și ajungând până la maltrarea ei fizică și condițiile improprii în care trăia, care au dus la ridicarea imediată a ei de către autotățile elene însărcinate cu protecția copilului concomitent cu arestarea părinților, cărora li s-au recoltat imediat probe de sânge pentru a demonstra și științific (dacă mai era cazul) incompatibilitatea dintre declarațiile părinților și adevăr. Autoritățile s-au sesizat imediat, părinții fetiței au început să fie căutați în 190 de țări, iar alte câteva zeci de cazuri de copii dispăruți au început să iasă la iveală, potrivit Mediafax. Pe lângă acestea, polițiștii au descins în cartierele romilor în căutarea unor alte dovezi incriminatoare, care să justifice o dată în plus îndreptățirea prejudecăților la adresa romilor și comportamentul discriminatoriu la adresa lor, care apare descris ca o consecință naturală a stării de fapt existente.. Acesta este desigur un punct de vedere larg răspândit, dar care trebuie privit cu reticență, deoarece există primejdia de a cădea în plasa nevoii de valorizare proprii în raport cu Celălalt (Fenon, 2011).

Și cred că aici merită să mă opresc un pic. Nu cumva s-a creat o nevoie în societate de aceste minorități etnice sau rasiale, care să servească drept opoziție a propriei identități și prin antiteză cu care majoritarii să își construiască valoarea, să își pună în evidență trăsăturile pozitive? Nu cumva ne lovim de societatea aceea de comparare (Fenon, 2011) în care superioritatea unora trebuie să se exercite pentru afirmarea propriei supremației și pentru ținerea sub control a unei minorități care să fie inferioare și care să perceapă în mod continuu mediocritatea propriei condiții? Dacă sunt romi, înseamnă prin definiție că mint, înseamnă că răpesc, că sunt violenți, că maltratează, că fură, că sunt mizeri. Stereotipiile sunt larg răspândite la adresa lor în întreaga Europă, iar inferioritatea simbolică în care sunt percepepuți împiedică conferirea condiției minimale de oameni. Apartenența etnică este resimțită ca un stigmat social (Iancu, 2011), iar o situație în care sunt implicați romi care să nu fie vinovați pentru problemele cu care se confruntă este greu de conceput, și odată demonstrată inocența lor, continuă să fie catalogată, în cel mai bun caz, o excepție.

Discuțiile despre rasă în modernitate și contemporaneitate continuă să fie de o actualitate încă profund încetățenită în conștiința colectivă a oamenilor nu numai din Grecia, pe fondul discuției despre îngerul blond, dar și din Europa, și mai mult decât atât, la nivel global. Discursurile referitoare la rasă au o putere nemăsurată asupra gândirii stereotipe, concretizată apoi în acte de comportament condescendente la adresa celor mai puțin albi și nu numai atât, ci mai puțin ca noi, în general. Puterea discursivă ca instrument de biopolitică și manipulare a maselor ca expresie a voinței de putere în sens nietzscheian, a fost pusă în evidență de Michel Foucault, care a adus pentru prima oară în atenția knowledge as power. (Stoiciu, 2013). Pe lângă dezbaterile rasiale și prejudecățile asociate minorităților etnice, în discutarea cazului fetiței blonde din Grecia, se mai pot face referințe și la modelele familiale distincte cultural, și la politicile familiale adoptate de statele europene, în contextul de față. Crearea pieței unice a determinat libera circulație a muncitorilor și familiilor în spațiul UE, ceea ce a condus la o preocupare crescândă a statelor față de familie, concretizată în schimbări apărute la nivelul politicilor familiale. (Racoceanu, Aniela, & Sănduleasa, 2009)

Caracteristicile politicilor familiale în Grecia sunt caracterizate de un mix de asistență publică și privată, un nivel scăzut al prestațiilor în general, exceptând familiile aflate la un nivel ridicat de sărăcie. Pentru susținerea familiei, Grecia acordă aproximativ 1-2% din PIB, asta în condițiile unei rate critice a natalității. Faptul că criza este încă intens resimțită în statul elen reiese și din măsurile de austeritate severe, impuse inclusiv în domeniul politicilor familiale, una din acestea fiind impozitarea alocațiilor copiilor, Grecia fiind unul din puținele state în care este perceput acest impozit. Deși țară componentă a unui organism internațional (UE), Grecia, ca și toate celelalte state membre ale UE, are exclusivitate asupra elaborării de politici familiale, inclusiv asupra măsurilor de asistență socială, retragerea drepturilor parentale sau ridicarea copiilor și plasarea lor în centre de asistență. (Racoceanu, Aniela, & Sănduleasa, 2009)

Încercarea de a aborda această problemă în maniera cea mai adecvată cu putință reclamă o perspectivă multidimensională, esențializarea ei prin plasarea într-o manieră sau alta de explicare a fenomenului, fiind una reducționistă și complet nepotrivită complexității realității studiate, din punctul meu de vedere. O ierarhizare totuși a sferelor conceptuale de tratare a subiectului poate fi realizată. Astfel, consider că discuțiile despre rasă sunt în primul rând justificate. Segregarea rasială a fost prezentă pe scena vieții sociale încă de acum câteva secole, iar faptul că injustețea ei a fost deja demonstrată și amplu dovedită nu a făcut-o mai puțin prezentă, iar ca exemplu pot fi aduse ghettourile de romi din Grecia, în contextul de față, dar și din Italia sau România, concomitent cu intenția explicită a grupurilor majoritare de izolare spațială și totodată, socială, a acestor grupuri defavorizate, alimentându-se astfel conflicte etnice, din care decurg apoi inegalități sociale de tot felul, precum acces inegal la resurse economice, putere sau statut social, inegalități care de altfel sunt intens materializate și în exemplul de bază al discuției. Problema acceptării diversității etnice continuă să fie astfel din cauza etnocentrismului exagerat pentru care pledează politicieni, oameni de presă, artiști, intelectuali, și oameni aflați în condiții obișnuite de viață, în același timp. Toate aceste concepții sunt adânc înrădăcinate în opinia publică colectivă, iar faptul că este așa, o demonstrează o dată în plus atitudinile adânc discriminatorii la adresa cuplului rom din Grecia care avea grijă de Maria. Pe lângă rasă însă, așa cum succint am menționat, se mai merită discutate și tipurile de modele familiale în vigoare la nivel global și modul lor de funcționare, precum și gradul în care statul are dreptul sau obligația să intervină.

În încheiere, consider că merită tras un semnal de alarmă asupra persistenței rasismului instituționalizat și a necesității imperioase de acceptare a pluralismului cultural, în detrimentul asimilării culturale și în paralel cu renunțarea la atitudini de tip egocentric și etnocentric. Minoritățile etnice fac parte din mozaicul universal al culturilor și discriminarea lor trebuie să înceteze a mai fi legitimată prin considerații subiective pe criterii rasiale, diferențe inexistente în mod obiectiv între oameni.

 

Bibliografie:

Biolsi, T. (2007). Race technologies. În D. Nugent, & J. Vincent, A companion to The Anthropology of Politics (pg. 400-418). New York: Blackwell Publishing Ltd.

 Boudon, R. (. (2009). Modernitate. În R. (. Boudon, Dicționar de Sociologie (p. 136). București: Univers Enciclopedic Gold.

 Database, C. o. (fără an). Family policies objectives high on the current policy agenda. Preluat pe January 17, 2014, de pe www.coe.int: http://www.coe.int/t/dg3/familypolicy/Source/Comparative%20table_Family%20Policy%20Objectives.pdf

 Enache, I. (2013). Cazul fetiţei găsite într-o tabără de romi din Grecia – Cum dansa copilul la comanda familiei cu care trăia: “Se învârteşte ca un ursuleţ dresat”. Mediafax.

 Enache, I. (2013, October 22). Mediafax. Preluat pe January 17, 2014, de pe www.mediafax.ro: http://www.mediafax.ro/externe/cazul-fetitei-gasite-in-tabara-de-romi-din-greciaaproximativ-zece-disparitii-de-copii-anchetate-11547108

 European Roma Rights Centre. (2001, September 4). Preluat pe January 17, 2014, de pe www.errc.org: http://www.errc.org/cikk.php?cikk=372

 Fenon, F. (2011). Negrul și recunoașterea. În F. Fenon, Piele neagră, măști albe. Cluj-Napoca: Editura Tact.

 Giddens, A. (2001). Aparteneța etnică și rasa. În A. Giddens, Sociologie (pg. 231-262). București: Bic All.

 Iancu, V. (2011). Sunt Alina Șerban, sunt de etnie romă și mă tratez! CriticAtac.

 Ion, G. (2013, october 24). Mediafax. Preluat pe January 17, 2014, de pe www.mediafax.ro: http://www.mediafax.ro/externe/cazul-fetitei-din-tabara-de-romi-din-grecia-presabulgarasustine-ca-micuta-maria-apartine-unui-cuplu-de-etnie-roma-din-bulgaria-11556081

 Keep Talking Greece. (2013, October 24). Preluat pe January 18, 2014, de pe www.keeptalkinggreece.com: http://www.keeptalkinggreece.com/2013/10/24/little-marianot-a-blonde-angel-but-an-albino-gypsy/

 Racoceanu, N., Aniela, M., & Sănduleasa, B. A. (2009). Studiu privind problematica politicilor familiale la nivel european. Identificarea divergențelor și convergențelor în tendințele politicilor familiale. București: Institutul Național de Cercetare științifică în domeniul muncii și protecției sociale.

 Rogozanu, C. (2013). Cât de corecți suntem. CriticAtac.

 Stoiciu, V. (2013). Politici de natalitate: despre clasă, rasă și biopolitică. CriticAtac.

 Tesar, C. (2013). Romii vor respect, noi le dăm integrare pe pâine. CriticAtac.

Creative Commons License
Rasă, etnocentrism și pluralism cultural la nivel european și global by Denisia Susanu, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License.

Lasă un comentariu