Author: Cucu Alexandru

Această lucrare are ca scop analiza dezvoltării relațiilor familiale în spațiul european și nord-american, încercându-se crearea unei imagini generale a familiei din spațiul denumit „occidental”. De asemenea, voi ilustra un studiu de caz neconvențional, prezentând imaginea familiei Murphy din serialul animat „F is for Family”, bazat pe amintirile comediantului Bill Burr, care a copilărit în anii 70’ în SUA.

Există sute, dacă nu mii, de vorbe populare ce implică familia. Structura este prezentă oriunde pe glob unde există oameni care să o întemeieze, indiferent de felul în care arată. Europenii, spre exemplu, critică poligamia musulmană, în timp ce acum 300 de ani, în mediul aristocratic britanic și francez, curtezana își susținea dreptul de a avea un amant pe lângă soț : unul îndeplinește atribuțiile familiale, celălalt atribuțiile conjugale. Așadar, familia nu este un concept stabil și obiectiv, ea fiind diversă atât în timp, cât și în spațiu.

În prezent, familia europeană este una nucleară, restrânsă și neolocală ; poligamia este ilegală, în timp ce alte forme de organizare precum poliamoria se regăsesc foarte rar. Există însă diferite variații, precum adulți căsătoriți fără copii sau cupluri homosexuale. În unele cazuri, bunicii locuiesc în același domiciliu cu părinții și copiii, dar se întâmplă ca aceștia să prefere să locuiască în spații apropiate, dar separate. La vârstă adultă, progeniturile își găsesc propriul spațiu de locuit, întemeind în cele din urmă și ele familiile lor.

Nimeni din spațiul european nu ar fi surprins de descrierea de mai sus. Pentru ei, această structură este una normală, internalizată. Însă acest tip familial este unul nou pentru occidentali, iar în alte locuri de pe glob, chiar o transformare contemporană. Cu excepția spațiului rural est-european, unde am putut observa până în secolul XX familia extinsă, cei din vest au renunțat de mult la locuitul cu bunicii și alte rude. De ce?

Pentru a putea răspunde la întrebare și a observa transformarea ce s-a produs în structura socială, trebuie să privim acest aspect în paralel cu dezvoltarea tehnologică și economică. Secolul XVIII marchează începutul revoluției industriale în Europa de Vest, iar împreună cu ea, o serie majoră de mutații sociale.

Populația rurală, antrenată în agricultură, fusese deja agitată de schimbările produse de revoluția agrară a secolului XVII, apărând migrații majore către orașele mici și înghesuite ale Angliei, Franței și Germaniei. Foștii fermieri, obligați să-și vândă terenurile, ajung vagabonzi pe străzi, puțini reușind să se angajeze la manufacturile ce se modernizau zi de zi. Familia rurală, pe atunci întreținându-se din producția proprie, se destramă. Pentru un scurt timp, în tranziția de la rural la urban, soția devine administrator al gospodăriei, fiind responsabilă de afacerile locale, în timp ce soțul este obligat să-și găsească de lucru în spațiul extern propriului său pământ.

Ajunși la oraș, dimensiunea spațială și economică se schimbă ; apartamentele înghesuite sunt prea mici pentru a permite existența concomitentă a mai multe generații: bunicii și alte rude trebuie să-și găsească un alt spațiu de locuit,  îndepărtându-se de restul familiei. Cei care puteau astfel să aibă grijă de copii, atunci când mama se ocupă de gospodărie, dispar, iar soția rămâne singură în timp ce soțul este plecat la muncă.

Așadar, noii orășeni au trebuit să se adapteze capitalismului timpuriu și noilor forme de trai: spații înguste, mizere, într-un oraș ce nu a fost construit pentru a putea suporta un asemenea număr de oameni ; tatăl, obligat să muncească ture ce puteau dura și 12 ore, devine anonim, în timp ce mama își pierde privilegiile. Eventual, femeile și copiii ajung să lucreze și ei în fabrici. Uneori chiar și de la vârsta de 5 ani, copiii devin simple surse de venit pentru părinții care, în lipsa unui venit stabil și decent, ajung alienați unul față de altul.

La mijlocul secolului XIX, situația, dintr-un anumit punct de vedere moral, se îmbunătățește. Cum tehnologia devine din ce în ce mai avansată, antreprenorii realizează că muncitorii au nevoie de cunoștințe pentru a putea opera mașinile complexe. Din această cauză, directorii de fabrici încep să înființeze școli pentru copiii muncitorilor, pentru ca mai târziu să ilegalizeze munca infantilă. Însă această evoluție duce la efecte în lanț: copiii au nevoie acum de îngrijire, din moment ce nu mai petrec 10-12 ore în fabrică, însă cine să se asigure că aceștia își urmează studiile? Încă de la început, femeile au fost plătite mai prost decât bărbații, dar cumulat cu salariului soțului și al copiilor, aceștia reușeau să ducă un trai mediocru. Fără o soție și copii care să muncească, familia nu ar fi putut supraviețui, așadar antreprenorii au decis majorarea salariului bărbaților, pentru a permite femeilor să se îngrijească de copii. Acest model structural exista deja în cadrul familiilor burgheze, unde educația era din start o prioritate. Acum, modelul s-a extins în toată populația, creându-se astfel ceea ce numim acum familia occidentală, nucleară, restrânsă și neolocală.

Acolo unde industrializarea s-a produs mai târziu, și această transformare a familiei a întârziat. Asta explică de ce, până în secolul XX, în Europa estică forme pre-industriale de familie persistau. Neagu Djuvara explică din punct de vedere istorico-economic cauzele acestei întârzieri, afirmând că specializarea în agricultură a dus la crearea unei rute economice fixe, vestul hrănindu-se cu grâne și alimente din est, putând astfel să se concentreze pe dezvoltarea industrială. Spațiul românesc, spre exemplu, rămânea unul predominant rural chiar și după cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce în cel francez sau german, orășenii depășeau cu mult țărănimea. Abia venirea comunismului a reușit să producă schimbarea demografică în România: axându-se pe industrializare și pe educarea locuitorilor, reformele socialiste au recreat ceea ce s-a întâmplat cu două secole în urmă în Anglia, diferența fiind că de această dată, această migrație de la sat la oraș a fost una planificată și calculată. Discrepanța est-vest a adus probleme în definirea conceptului de familie europeană de către sociologi.

În mijlocul acestei transformări economico-sociale s-a aflat femeia. Istoric vorbind, rolul acesteia a fost întotdeauna cel de a îngriji copiii, însă acesta nu se oprea în acest punct, el continuând fie în administrația gospodăriei, fie în suplimentarea venitului familial. Aceste responsabilități dispar după începutul educației obligatorii, care îi privea, la început, numai pe băieți. În secolul XIX, soția realizează că singurule ei atribuții sunt de a se îngriji de gospodărie și de copii ; soțul rămâne singura sursă de venit pentru familie, iar datorită acestui fapt, tensiunile încep să apară în casă. Responsabilitățile mamei sunt considerate inferioare celor ale bărbatului, fără de care familia nu are un acoperiș deasupra capului sau mâncare pe masă. Dacă în perioada pre-industrială soțul și soția lucrau concomitent pentru a se asigura că gospodăria se poate dezvolta, relocalizarea banilor a dus la punerea accentului pe activitatea părții masculine, punând femeia într-un dezavantaj major.

Cu toate că nimeni nu lua în considerare posibilitatea de a avea un spațiu de locuință foarte funcțional fără soție, rolul dânsei era văzut de soț ca fiind lejer, din moment ce acesta era obligat la o muncă ce, în prezent, ni se pare inumană.

Datorită acestei situații, primul val de feminism, numit și sufragiul femeilor, a luat naștere în a doua jumătate a secolului XIX. Cerința principală a acestora era dreptul la vot, într-o societate în care dreptul universal (pentru bărbați), exista doar în câteva țări. Acest prim pas garanta posibilitatea femeilor de a-și urmări interesele sociale și politice.

În paralel cu sufragiul femeilor a început și presiunea pentru garantarea dreptului la educație. În secolul XX, administrațiile statelor au început înființarea școlilor segregate pe gen, practică ce a rămas răspândită până la sfârșitul anilor 70 și persistând și azi în cazul școlilor catolice private.

Începutul celui de-al Doilea Război Mondial a rezultat la deschiderea pieței muncii pentru sexul feminin. Pierderile masive de pe front și presiunea crescândă de a produce cât mai mult armament a dus la „necesitatea” de a permite femeilor să se angajeze în spațiile industriale, în schimbul trimiterii bărbaților în război.

După întoarcerea de pe front, soldații s-au întors la locurile de muncă, iar pe măsură ce populația statelor implicate în conflagrație își revenea, femeile au fost din nou, treptat, împinse înapoi spre a deveni casnice.

Așadar, cu toate că a cunoscut momente de metamorfoză, familia europeană a rămas aceeași ca la începutul secolului XX: soțul reprezintă singura sursă de venit, în timp ce soția se îngrijește de locuință și de copii. Reclamele anilor 50’ ilustrează perfect rolurile de gen descrise mai sus, cu promovări ale produselor casnice în care naratorul se adresa soțului cu privire la lucrurile pe care i le-ar putea cumpăra femeii, în timp ce produse precum cafeaua erau responsabilitatea ei, trebuind să aibă grijă de bărbatul care pleacă la muncă.

Având în vedere evoluția familiei occidentale și imaginea ei generală de după cel de-al Doilea Război Mondial, voi începe analiza cazului Murphy din serialul „F is for Family”. Deși serialul animat are, în momentul de față, numai 6 episoade, consider că ceea ce este relatat în aceste segmente de 25 de minute este relevant pentru studiul dezvoltării relațiilor familiale în spațiul nord-american. Pe de altă parte, „F is for Family” nu este singurul material media ce ilustrează viața familiei americane în anii 70. „That 70’s show” este un alt exemplu pertinent ce merită analizat, însă în opinia mea strict personală, acest serial merită mai mult o analiză a situației de clasă, lucru pe care nu voi insista în acest eseu.

 „F is for Family” este un sitcom animat, produs de către compania Gaumont International Television și Wild West Television. Difuzarea acestuia a început în anul 2015 pe Netflix, personajele principale fiind membrii familiei Murphy, cu tatăl, Frank Murphy, în frunte. Scenariul acordă importanță egală tuturor personajelor, însă toate evenimentele se restrâng într-un final asupra tatălui, care observă schimbările de rol, fără a le putea opri sau măcar încetini.

Acțiunea se petrece într-un oraș oarecare din SUA în 1973, anul în care conflictul din Vietnam ia sfârșit, marcând ultimul război în care bărbații americani de vârstă adultă pot fi recrutați cu forța pentru a participa într-un conflict armat.

Înainte de toate, trebuie înțeleasă poziția de pe care Frank Murphy pornește. Proaspăt absolvent de liceu, el este recrutat în mod obligatoriu pentru armată, fiind trimis ulterior să lupte în războiul din Coreea. Întors din conflagrație, dorința sa de a deveni pilot de avion este înlocuită de necesitatea de a avea grijă de primul lor copil, Kevin, care „pur și simplu s-a întâmplat”. Visul lui Frank nu dispare însă, acesta devenind manipulator de bagaje („baggage handler”) la o companie aeriană. Ulterior, el și cu soția sa, Sue, mai fac doi copii, „îmbogățind” casa aflată într-o suburbie a orașului.

„F is for Family” înfățișează, din punctul de vedere al lui Frank, stereotipurile și imaginea pe care bărbatul american le purta în anii 70, și cum acestea încep să fie atacate prin prisma copiilor și a soției lui. Unul din primele lucruri pe care le observăm este statutul familial al lui Sue: femeie de casă, principala ei responsabilitate este să aibă grijă de cei trei copii, în măsura în care Kevin își exprimă în mod explicit gândurile negative pe care le are față de tatăl său, cel la care apelează soția atunci când acesta are probleme. Unul dintre aspectele centrale ale lui Sue este faptul că ea reprezintă punctul de sprijin al lui Frank, acest lucru fiind ilustrat prin metode precum servirea cinei într-o manieră liniștitoare și asigurarea faptului că progeniturile nu îl deranjează pe tată din ritualul său de relaxare în fața televizorului, unde vizionează în mod regulat un serial numit Colt Luger, subiect pe care îl voi atinge mai târziu.

În episodul 2 al serialului animat, ne întâlnim cu o schimbare de registru : Sue apare ocupată cu o activitate descrisă de către Frank Murphy ca fiind „her little hobby”, acesta fiind contrazis de către mamă cu replica „It’s a job, honey”. Aflăm astfel că personajul feminin a acceptat o slujbă part-time de vânzare a unor produse primite prin poștă, numite „Plast-a-ware”, a căror scop este depozitarea alimentelor într-un spațiu etanș, așadar dedicat bucătăriei. Această slujbă nu este remunerată în bani, ci în produse din această gamă. În continuare, observăm cum în perioada de prânz a zilei, înainte ca și copiii să se întoarcă de la școală, Sue ambalează și face ordine printre produsele destinate vânzării, completându-și lista de activități ce trebuie făcute în acea zi, singurul lucru rămas fiind ca ea să profite de restul zilei libere. După bifarea acestui ultim punct, mama celor trei copii începe să izbucnească într-un plâns isteric, motivul acestei reacții fiind explicat printr-un monolog ingenios, mascat printr-o discuție cu câinele. Aflăm astfel că Sue consideră că situația ei cotidiană este una foarte goală, făcând-o foarte nefericită ; cu toate că își iubește copiii și soțul, dedicarea ei spre a avea grijă de cele 4 persoane o lasă fără timp sau dorință de dezvoltare personală. Într-un moment de umor, putem vedea cum câinele este momit cu carne să rămână pe canapea și să o asculte pe Sue, dorind de altfel să plece și să o ignore, așa cum, într-un fel, face și restul familiei.

În episodul 4, mama se lovește de o oportunitate: o poziție part-time plătită în cadrul firmei care vinde produsele „Plast-a-ware” devine valabilă, iar șefa lui Sue îi spune că aceasta este prima candidată pentru post. Entuziasmată, casnica își continuă treburile prin casă, așteptând cu nerăbdare apelul telefonic oficial ce îi va confirma promovarea. Una din replicile de la sfârștiul acestei discuții dintre Sue și șefă devine de interes: la sfârșit, după ce superioara îi confirmă neoficial doamnei Murphy poziția, aceasta îi amintește să discute de dinainte de apelul telefonic cu soțul ei, pentru a-i cere aprobarea. Sue îi răspunde natural doamnei, spunându-i că nu ar accepta niciodată o astfel de ofertă fără a se consulta cu Frank.

Explicația pentru acest scurt moment o primim în a doua jumătate a episodului: plecată de acasă și lăsându-l pe soț să aibă grijă de gospodărie, cu completarea să fie atent la telefon, el ajunge să răspundă la apelul așteptat și să îi comunice superioarei lui Sue că i-a fost comunicat faptul că după îndelungi meditații, soția lui Frank a decis că o slujbă i-ar răpi timp esențial, timp ce trebuie folosit pentru a avea grijă de familie. Ulterior, Sue află de conversație și pleacă cu mașina în oraș, fără a-i preciza lui Frank unde se duce și pentru cât timp.

Între punctul în care Sue evadează din închisoarea familială și cel în care soțul ei o găsește și își cere scuze, cel din urmă, cât și noi, vizualizatorii, avem parte de o doză din lucrurile pe care Sue le făcea în cadrul familiei: pregătirea cinei, pregătirea copiilor pentru sărbătoarea de Halloween, discuții cu Kevin legate de notele lui la școală, etc. Aceste responsabilități îl copleșesc complet pe soț, făcându-l să realizeze cât de alienat este față de ceea ce se întâmplă în casă cât și de toate lucrurile pe care Sue le face fără a le aduce în discuție. La sfârșitul episodului, în momentul reuniunii, Frank își cere scuze și își prezintă motivele pentru care a vorbit în numele soției sale: se consideră incapabil de a avea grijă de familie.

Aceste evenimente reprezintă situația în care se află bărbatul: axat pe slujbă și pe stresul pe care aceasta i-l provoacă, Frank devine alienat față de ceea ce se întâmplă în casa în care locuiește. Dominația patriarhală devine astfel Incapacitate patriarhală, o realizare a inabilității bărbatului de a-și guverna în mod eficient propria locuință și familie, așadar o constatare a relației semi-parazitare dintre soț și soție. În contextul lui Frank și Sue, observăm inconștiența soțului față de această relație, însă, în același timp, și respectul său față de soție prin acceptarea terifiantă a scenariului în care acesta va trebui să aibă grijă de copii în timp ce ea este la muncă.

În continuare, personajul Sue începe să se dezvolte în paralel cu situația familiei. Cu toate că este nevoită să renunțe la aspecte obișnuite ale casei Frank precum mâncarea proaspăt gătită, ea, împreună cu soțul, acceptă aceste compromisuri pentru ca dezvoltarea ei ca individ să poată avea loc. De asemenea, vedem cum și Sue începe să dorească să fie ascultată de familie în legătură cu activitățile sale profesionale, așa cum dorea și tatăl. Din păcate, noua oportunitate a lui Sue devine mai mult o conștientizare a sa față de condiția soțului ei, devenind și ea iritată din cauza șefei care o presează să muncească peste limite, creându-se un fel de imagine a conflictului de clasă în care se află Frank.

Domnul Murphy, în paralel cu toate schimbările legate de soția lui, are propriile probleme cauzate de locul de muncă: promovat la rangul de manager, acesta are obiectivul direct de a evita o grevă sindicală cu orice preț. În acest moment, el este obligat să aleagă între vechii săi colegi de muncă, ale căror cereri sunt înțelese foarte bine de către acesta, și noul său post ce vine cu un salariu mai mare, cât și alte beneficii ce au un efect direct asupra bunăstării generale a familiei. Agasat și umilit de către șeful său, portretizat ca un fumător obez ce nu face decât să țipe, putem argumenta că situația lui Frank nu s-a schimbat de la primirea notificării de recrutare: de la ieșirea de sub tutelajul părinților după absolvirea liceului, acesta intră sub tutelajul statului care îl trimite să lupte într-un război ce nu privește securitatea țării sale, ci interesele ideologice și economice. După venirea de pe front, scurta sa libertate dispare odată cu venirea primului copil, intrând astfel sub tutelajul normelor sociale masculine. Nevoile financiare îl obligă pe Frank să accepte un loc de muncă în care intră sub tutelajul corporației, unde singura modalitate prin care muncitorii nu sunt călcați în picioare este sindicatul, amenințat și el cu dispariția

Ce înseamnă acest lucru pentru Frank Murphy? Dacă privim cu atenție la primele trei episoade ale serialului animat, remarcăm tendința personajului principal de a aduce în discuție tema respectului. În opinia lui, el nu primește respectul cuvenit din partea copiiilor săi, cât și din partea altor oameni precum vânzătorul de televizoare care ignoră cerințele lui Frank de a i se schimba televizorul stricat cu unul nou. Acest aspect al respectului este accentuat de remărcile comice ale lui Sue care își dojenește copiii în legătură cu televizorul (care a fost stricat de către fiul mai mic), spunându-le că din cauza lor, Frank a fost absolut umilit în fața a zeci de oameni cunoscuți.

Fără a intra în detalii narative, voi preciza evenimentele ce preced discuția lui Frank cu vânzătorul de televizoare: Murphy achiziționează bunul respectiv pentru a garanta petrecerea de la casa lui cu ocazia unui meci important de box, prietenii săi dorind inițial să meargă la vecinul lui Frank. Pentru personajul principal, această competiție reprezintă impunerea autorității sale, și implicit, recunoașterea respectului (superficial, de altfel) pe care prietenii săi, vecinii, îl poartă pentru el.

În continuare, mă voi întoarce la scurtul enunț în care menționez serialul pe care Frank îl urmărește cu ardoare la TV: Colt Luger. Mai exact, mă voi referi la replica lui preferată, pe care o auzim în fiecare segment în care acest serial într-un serial apare: „A man’s got to do what a man does.”. Pentru Frank, această replică este foarte importantă, confirmând-o verbal de fiecare dată când o aude. Ea reprezintă, în simplitatea ei, existența adultă a lui Murphy ca mascul: toate acțiunile întreprinse de el, toate episoadele vieții sale pot fi descrise prin replica lui Colt Luger: participarea la război și întemeierea unei familii cu sacrificiile aferente. Pentru Frank, această vorbă este o consolare pentru deciziile sale în viață, însă ea denotă viziunea pe care societatea americană din secolul XX o are față de genul masculin: o piesă debarasabilă dintr-un mecanism stricat, ce sprijină rolurile de gen curente.

Trecând la copiii soților Murphy, voi începe prin a spune că aceștia nu au avut parte de aceeași evoluție de personaj pe care au avut-o și adulții, poate datorită numărului mic de episoade.

Începând de la mezină, Maureen este un exemplu bun pentru ilustrarea impunerilor rolurilor de gen și cum afectează ele dezvoltarea copiilor. „Princess”, așa cum este alintată de către Frank, este un copil activ, și, cum aflăm din serial, nu este prea conștientă de pericolele la care se supune. Cu toate că este o „prințesă”, ea dorește să se joace cu copiii săraci ai cartierului, asta însemnând cățărat în copaci, rostogolit pe deal și bătăi cu pietre. Aceasta apare aproape tot timpul în serial împreună cu fratele ei puțin mai în vârstă, Bill. Chiar și în singurul moment în care aceasta nu este cu el, imaginea generală a scenei îi prezintă pe doi în paralel, într-o ilustrare perfectă a dezvoltării rolurilor de gen: deoarece Frank merge cu Bill la meciul de baseball, Maureen este obligată să o însoțească pe mama sa la mall, uitându-se cu tristețe prin geamul mașinii la cei doi copii săraci care se joacă fericiți în stradă.

Bill primește o atenție sporită în ultimele două episoade ale sezonului 1. Acesta este într-un conflict permanent cu Jimmy, un delincvent dintr-o familie săracă ce îl amenință constant pe fiul cel mic al lui Frank că îl va ucide. Într-un moment de curaj, băiatul decide să rezolve chestiunea cu Jimmy pentru totdeauna și îl atacă, bătaia fiind oprită de un profesor, nu înainte ca Maureen să sară în spatele delincventului și să-i bage degetele-n ochi. Acest gest de sprijin frățesc al mezinei se întoarce împotria lui Bill: acesta primește titlul de „pussy” din patea colegilor de la școală, din cauza faptului că a fost ajutat de o fată. Acest atribut, „pussy”, îl bântuie pe fiul lui Frank. Fiind suspendat pentru o zi de la școală datorită luptei, Bill nu le spune părinților și hoinărește prin oraș, intrând eventual prin furiș în casă. Din nefericire, Sue se întoarce mai devreme și la fel și Frank, situația obligându-l pe băiat să se ascundă sub patul matrimonial și să asculte fără să vrea cearta dintre părinții săi, în care tatăl îl caracterizează și el, la rândul său, drept „pussy”. Sărind peste scena în care fiul își pierde inocența după ce rămâne ascuns sub pat în timp ce părinții fac sex, Bill dorește să arate nu doar lumii, ci mai ales tatălui său, că nu este un fătălău, mergând după Jimmy în cabana lui secretă, plină de artificii furate. Printr-un accident, Bill ajunge să dea foc la pădurea de lângă suburbie, însă scapă de termenul de „pussy” și capătă un nou titlu, cel de piroman. La sfârșitul episodului 6, el ajunge la aceeași concluzie ca și fratele mai mare, Kevin: că își urăște familia.

În paralel cu acest eveniment care ne arată cum băieții sunt împinși spre a acționa individual de către societate, observăm o altă latură a masculinității tipologizate: atributul protectiv. În două scene scurte ce îl introduce și pe Kevin în discuția noastră, Bill este pus în poziția de a se apăra de Jimmy și de a-și apăra sora. În prima situație, Maureen fuge după Kevin pentru a-i cere ajutorul în apărarea fratelui mijlociu, punct în care primogenitura merge imediat spre locul faptei, bătându-l pe agresor. După ce acesta se retrage, Bill dorește să-i mulțumească fratelui său, primind însă și el, la rândul său, un pumn în stomac, pentru a i se reaminti ierarhia familială și mai ales, faptul că într-o zi va trebui să se apere singur. În cea de-a doua scenă, mezina este avertizată de către fratele ei să aibă grijă, aceasta ignorându-l și căzând într-un final de pe o casă, scăpând, din fericire, teafără. După accident, Bill o duce în brațe până acasă, într-un episod care pe de o parte înfățișează dragostea frățească, însă pe de altă parte arătând felul în care fetele sunt învățate că întotdeauna vor fi salvate sau ajutate. Întrebarea pe care ne-o putem pune este: dacă Maureen i-ar fi luat locul lui Bill în prima situație, oare și ea ar fi primit un pumn în stomac din partea fratelui cel mai mare?

Încheind această analiză a membrilor familiei Murphy, Kevin este primogenitura clasică descrisă de psihologi: destul de mare pentru a decide singur, atenția părinților se îndreaptă către rudele mai mici, lăsându-i o libertate superficială băiatului. La vârsta de 14 ani, Kevin consumă droguri recreaționale și bea alcool, însă aceste lucruri sunt ascunse de către el. Atunci când raportul lui școlar ajunge la Sue, aceasta decide să discute cu el însă să nu-i spună lui Frank imediat ce ajunge acasă, ci după cina relaxantă. Peste două episoade în care tânărul este pedepsit pentru faptul că va ajunge corijent la istorie (el ar fi trebuit să meargă cu Frank la meciul de baseball, nu Bill), acesta reușește să treacă la obiectul școlar, în timp ce Sue îl obligă pe soțul ei să adopte cu ea o atitudine pozitivă față de Kevin, în speranța că acest lucru îl va face să învețe mai bine la școală. Ceea ce este interesant în personajul primogeniturii este reacția pe care o are acesta după ce observă comportamentul părinților săi: după incendiul provocat de Bill, Kevin se declară a fi fiul bun al familiei, moment în care deschide frigiderul și își desface o doză de bere, fără a fi atenționat de către Frank sau Sue. Toată angoasa pe care băiatul o purta față de familie, și mai ales față de tatăl său, dispare după ce observă că atenția începe să se reîntoarcă asupra persoanei sale.

În final, doresc să închei acest eseu cu o remarcă legată de un aspect al familiei Murphy pe care nu am vrut să îl abordez în amănunt: dimensiunea socială de clasă. Așa cum deprindem din istoria dezvoltării rolurilor de gen și al familiei occidentale, aceste aspecte s-au conturat în jurul factorilor economici. În cazul nostru, este vorba de apariția și evoluția capitalismului în spațiul vest-european și, respectiv, în cel nord-american. Prin analiza familiei Murphy, vedem acest „monstru de sub pat” în imaginea sentimentului de inferioritate al lui Frank, cât și în evoluția personală a lui Sue. În opinia mea slab educată, această combinație a la Școala de la Frankfurt dintre psihanaliză și marxism merită atenție, căci așa cum vedem și în serialul „F is for Family”, relațiile de gen sunt dictate nu numai dintr-o perspectivă fenomenologică a lucrurilor, ci și dintr-o perspectivă a conflictului de clasă.

Bibliografie

Therborn, Goran, „Modernities and Family Systems – Patriarchy around 1900” pag.  17-72

Todorova  „Appendix VI On the Epistemological Value of Family Models: The Balkans within the European Pattern” pag. 199-211

Zaretsky, Eli „The New School – Psychoanalysis, The Family and Personal Life: Narcissism and the „Relational Revolution” of the 1960s”, pag. 81-101

https://en.wikipedia.org/wiki/F_Is_for_Family

Creative Commons License
Istoria relațiilor familiale în Occident. Studiu de caz: Famila Murphy by Alexandru Cucu, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License.

Lasă un comentariu